In acest an, pe 16 iulie, la Tescani se vor aduna fii satului.

Monumentul lui George Enescu, din  curtea conacului

          Am creat aceasta pagina, in primul rand, pentru a-i informa si pentru a tine legatura cu cei care sunt departe si nu apuca, astfel, sa vada ce se mai intampla prin sat; pentru ceilalti, fii ai satului si nu numai, aceasta pagina va fi locul unde pot sa cunoasca satul, ori sa-si aduca o contributie cu informatii, pentru care le-as ramane recunoscator.

Sunteti bineveniti, de oriunde ati citit aceste randuri.

•  

          Ideea de a se organiza prima Intalnire a fiilor satului Tescani imi apartine si, impreuna cu alti consateni iubitori ai satului, am luat hotararea sa trecem la treaba.

          Noi, ne facem bagajele, ne mutam la oras, in apartamete betonate, sau la capatul pamantului, pentru unj job mai bun si uitam, de multeori, ,,ulita copilariei”.

          Tescaniul, pentru mine, este o mandrie. Niciodata nu mi-a fost rusine sa spun ca sunt fiu de taran al acestui minunat sat.

Scoala noua

          Sunt multi care iubesc Tescaniul, la fel ca mine, dar ca Pia Radu Petculescu nu a fost nimeni. Citez din compunerea ,,Tescanii” premiata la concursul de literatura ,,Tinerimea romana” si publicata in revista scolara ,,Framantari”, nr. 2/1938 a Liceului ,,Ferdinand” din Bacau: ,,Cate locuri frumoase nu are tara noastra, asa ca satul meu natal, ca acest colt de rai, impreuna cu care formez un tot indisolubil si care nu ma va putea desprinde nici-o forta din lume...”

•  

          De mici crestem cu povesti, unii cu Alba ca Zapada, altii cu Scufita Rosie, altii cu povesti inventate de mama si bunici. Eu am crescut cu povestile tatalui meu, Neculai Marin. Nu m-as fi saturat niciodata de povestile despre Tescani si de cele intamplate de el in timpul razboiului. Ii sorbeam fiecare cuvant si gest. Nu intelegeam de ce este nevoie de un Ion Creanga, daca eu l-am avut pe el si amintirile din copilaria lui, care erau, uneori, atat de amuzante incat imi umpleau ochii de lacrimi.

• 
  

Magazinul mixt

           Oamenii se nasc, traiesc si, cand le vine timpul, trec in Eternitate. Satul ramane. Generetiile se succed, intr-o repetare continua. E dreptul lor sa stie istoria satului in care se formeaza si muncesc, in care isi cresc copiii si, apoi, mai devreme sau mai tarziu, isi dorm somnul vesniciei. Ciclurile vietii se repeta de sute de ani. Marturiile pe care le mostenim trebuie pastrate cu sfintenie si date mai departe. Intilnirea pe care o organizam isi propune sa transmita contemporanilor si generatiilor viitoate o mica mostenire.